Mica Egoistă

Azi am nevoie de o dovadă.
O dovadă din partea mea. Vreau să-mi dovedesc că mă ridic la înălţimea aşteptărilor mele. Sunt unul din acei oameni care nu vor, nu-şi permit să piardă timpul. Aşa că a venit vremea să-mi demonstrez că încă mai trăiesc după aceleaşi principii. Am să-mi mişc fundul ăsta care se măreşte pe zi ce trece să fac ceva, să mă simt bine. Îl aştept să ajungă acasă şi vom pleca iar in escapadele noastre nocturne.
Mâncăm un pic si vinovat la KFC şi, ca să ne spălăm "păcatele" o să cutreierăm Bucureştiul...cum făceam altădată. Cine ştie unde ne vor duce picioarele de data asta? Cine ştie dacă voi mai simţi aceeaşi plăcere făcând asta? Cine ştie daca asta îmi va arăta că în ultimele luni am luptat amândoi pentru nimic?
Ar mai fi o mică problemă. Nu am întalnit om mai încăpăţânat ca mine. Încăpăţânare deşteaptă, nu din aia oarbă. Aşa că...până când nu zic eu că e gata, nu e gata! Cât de penibil şi comun e ca doi oameni care au trecut prin atâtea impreună, care au reuşit să se susţină, care încă se mai iubesc, să fie despărţiţi chiar de lucrul ăsta. De parcă tot răul din lume l-au învins săpând o prăpastie între ei şi aruncându-l acolo. Asta e greşeală de strategie! Am observat cum am luat totul de-a gata, am observat cum a încetat să-mi mai pese..am observat într-un final şi golul rămas, care nu se umplea orice aş fi făcut. Şi am făcut multe. Şi poate am să mai fac. Pentru că aşa sunt eu şi aşa e el.
Aşa că...al naibii să fiu dacă am să las "răul lumii" să-mi strice mie planurile! Da! Am şi un avertisment pentru "forţele potrivnice"...eu nu obosesc niciodată, oricât mi-ar plăcea sa pot face asta. Aşa sunt, aşa m-a construit natura, asta se naşte dintr-un ardelean şi-o moldoveancă: o ciudată simpatică cu gura mare si con muchos cojones :))


sR