luni, 29 octombrie 2012
Motivul. Motivul este tot, pentru că şi atunci când zici "Fără nici un motiv", el există. Orice din ceea ce faci şi influenţează ceva are un motiv. Motivul meu? Nu-mi place să fiu slabă. Nu pot fi slabă. Dar nu înţelegeţi greşit, a nu fi slabă nu înseamnă neapărat că îmi petrec timpul călcând în picioare oameni, sabotând, sau mai ştiu eu ce. Nu, eu înţeleg altceva prin a fi puternic. Şi nici la greutate nu se referă, aici tre' să recunosc, mi-ar plăcea să mai slăbesc. Oricum, aşa ajung să elimin din viaţa mea lucrurile care mă slăbesc. Oricât aş ţine la ele, oricât ar durea. Nu cred că am fost învăţată aşa, cred că aşa am ajuns să fiu.
Chiar dacă. Am zis mereu şi v-am zis mereu că nu pot renunţa la ceva ce mă face fericită. Până la urmă, de ce aş renunţa? De ce ar renunţa un om normal la aşa ceva? Vedeţi voi, e o problemă veche de când lumea, pentru că acolo unde e bine, e şi rău. Iar mie nu-mi place răul, deci chiar dacă am zis şi cred cu tărie că nu trebuie să renunţi la nimic din ceea ce te face fericit, indiferent de ce e acel ceva, oricât ar fi de absurd şi respins de societate, chiar dacă...uneori trebuie să alegi răul mai mic.
Cu ce rămâi. Fericirea e un drog. De fapt nu, lucrurile pe care le facem ca să obţinem fericirea sunt droguri. În doze mai mari sau mai mici, fiecare ne căutăm dealer-ul în fiecare zi. Şi ne aşteptăm să primim ceva de calitate, ceva să dureze, hm...ceva să dureze. Dar nimic nu e făcut să dureze. Aşa că rămâi cum? Cu cicatrici, să-ţi aminteşti mereu de preţul pe care l-ai plătit.
Ce faci. Ce poţi. Şi te rogi să ai tăria să nu alergi înapoi.
;;
Subscribe to:
Postări (Atom)
