Mica Egoistă

Să-mi dau palme. De când cu răceala/gripa asta parcă aş fi în continuu mahmură. Am senzaţia că mintea mea trăieşte într-un univers paralel şi foarte distant de restul corpului. Cred că e o mică ceartă între ei, nu se mai suportă.
De exemplu azi, m-am trezit acum o ora, fix. Mi-e foame, n-am ţigări, mi-e sete si mai ales mi-e lene să fac ceva, orice. Am încercat să scriu ceva pe un forum, fail! Am incercat să scriu ceva pe alt forum, fail! Am vrut sa răspund la mail-uri urgente, să dau măcar un telefon să văd dacă totul e ok la muncă, fail!
Nada! Niente!
Dacă mă gandesc bine şi faptul că scriu acum aici e incredibil de greu, şi hai să fiu sinceră cu mine, dacă nici să mă plâng nu am chef nu ştiu ce naiba se întamplă. Aş ieşi afară, pare destul de cald, dar ar trebui să-mi adun toate forţele şi tot curajul.
Rahat! Nu-mi place să fiu bolnavă. Să-i urăsc pe cei care mă dădăcesc, să mă iau de ceilalţi care parcă nu prea mă iau in serios cu gripa asta, să fiu o ciufută. De vreo două săptămâni...aşa, nu-mi convine nimic şi gata!


...mă duc să mănanc ceva.


sR

Azi s-a dovedit a fi o zi interesanta. M-am trezit dimineata cu o mica jena la o masea, am ajuns la munca cu ditamai durerea.
A venit dragutul doctor mai devreme cu doo ore(!!) sa-mi ofere o mana de ajutor. nu prea a avut ce face saracu', vedem maine.
Am facut shopping de bautura. Muuuulta bautura, asta inseamna vreo 3 ore lipsite de la munca. E bine!
In juma de ora plec, ma duc sa-mi fac ecografie...sau radiografie, nu stiu exact...la dinti :D (pe langa  diacritice tre' sa-mi cumpar si o galeata de smiley face-uri, ca sa fie totul mai amuzant)
Intre timp...am mai avut o sedinta, am mai aplicat la un job. Bun!
Maine...maine e alta treaba.
Vin la munca, sper ca fara dureri, cu radiografia in mana, direct la domn' doctor.
Repar maseaua.
Shopping de carne, mici, ciuperci si chestii pentru gratar.
Pe la 2-3 asa PLEC LA MUNTE!!!!

...de fapt de aia toata vorbaria asta, vroiam sa va zic ca plec la munte. Sa nu-mi simtiti lipsa :P
Ma intorc cu poze...si intreaga (sper)!

sR

Ma amuz de fiecare data cand aud un barbat : "Cine dracu va intelege pe voi, femeile?!". Ok mon ami, da cine dracu va intelege pe voi, barbatii?!

Imi plac barbatii, sincer. Sunt cei mai buni parteneri de joaca, un joc care incepe de cand constientizam existenta celuilalt gen si care dureaza atat timp cat ne asumam propriul gen. Jocul are bineinteles reguli, tactici, invingatori si invinsi. Trebuie sa stii foarte bine cand sa castigi, si cum sa pierzi, pentru ca in jocul asta, o batalie pierduta cu strategie, poate insemna alte zeci castigate. Cu ce te alegi? Pai nu stiu, depinde...Eu m-am ales pana acum cu multa experienta si ceva in plus (acel ceva care va evolua daca joc bine).
De ce am vrut sa joc jocul asta foarte bine?
Ca orice chestie buna care pleaca de la una rea, la mine, de vina au fost frustrarile. Am locuit pana la 14 ani intr-un orasel mic, snob, cu multa multa rautate in jur. Ai mei ma imbracau in general de la second-hand, haine noi aveam de sarbatori. Mama era foarte stricta in ceea ce privea "moda" acelor timpuri : am avut blugi evazati abia prin a 8-a (in conditiile in care colegele aveau deja de ani buni cateva perechi), nu am avut papuci cu talpa ortopedica (si asa eram inalta si-mi faceau rau la coloana), etc...Nu-mi cumparam de la chioscul scolii mini-brezel sau chipsuri, aveam "pachetel" de acasa. In fine...au fost vremuri frumoase, vremuri in care toti cei cool ascultau BUG Mafia iar "fetele de cartier" nu le suportau pe cele ca mine. E o chestie logica si aproape implicita ca nici un baiat nu indraznea sa-si "strice imaginea" cu una ca mine. Ba, si la naiba, ca urata nu eram! Nu eram nici proasta, asa ca mintea asta luminata m-a facut sa urmez liceul la Bacau, sa stau in camin si sa invat "ce e viata". Am plecat cu ganduri de razbunare.
Evident, tot atunci am realizat ca nu sunt chiar ratusca cea urata, adica, pana mea, am fost Miss Boboc. Cate drame, inimi frante, sperante, vise, lacrimi, gesturi necugetate am strans in urma acestei realizari!!! Cate discutii nesfarsite cu fetele, cate priviri dezaprobatoare sau admirative, cate barfe, cati "pumni in fata" am putut sa strang in doi ani (a 9a si a10a), cred ca nu am strans in urmatorii 7. Atunci am trait intens, am experimentat fiecare particica a fiecarui sentiment, am fost adolescenta etern indragostita si naiva. Acum rad cu un pic de invidie cand ma gandesc la cum eram, la cum reuseam sa ma las afectata, sa imi permit sa sufar, sa imi permit sa iubesc (asa cum era dragostea aceea la vremea ei).
Mda, a durat cam doi ani, de fapt pana sa mi se aprinda "beculetul", ba nu...a durat pana cand am inteles in sfarsit ce a vrut Remus(despre pedagog in alta povestire) sa-mi zica cu : "Hotaraste ce vrei, constientizeaza riscurile si beneficiile, si fa ce ai de facut. Fara regrete.Cu o doza de egoism! A...si sa nu te vad facand cacareze (ar suna/vedea mai bine daca as avea diacritice)!". Am intors problema pe toate partile pana am hotarat ca da, e o strategie excelenta, greu de urmat ce-i drept, dar m-am tinut cu sfintenie de ea pana in ziua de azi. E greu sa n-ai regrete, da' pisicii ei de treaba...nu e de ajuns sa am regrete pentru ce fac ceilalti in jurul meu?! De ce sa-mi mai dau si eu in cap?! Trebuie sa fi cat se poate de egoist daca adopti strategia asta, sa te cunosti si sa te iubesti. Ma, eu chiar ma iubesc, doar sunt o mica egoista.


...ma dor degetele, hai ca de barbati zic mai incolo.

sR

Un nou inceput din sirul de noi inceputuri. E bine sa o iei de la capat, sa mazgalesti ce-ti trece prin cap pe o pagina nou nouta din caiet. Uite asa te perfectionezi. Nu ca as avea nu-stiu-ce talent la scris, sau ca in jurul meu se intampla lucruri foarte interesante...dar asta e, imi ocup portia nelimitata de ganduri egoiste, de cugetari mai mult sau mai putin originale, in limitatul spatiu de pe web. Ar trebui sa zic ceva interesant, asa de inceput...n-am ce.
Fara prea multe cuvinte...Velcom tu mai egoistic peige!


sR