Mica Egoistă

Mai am 10 minute si plec de la birou.
Gandul ca vreau sa plec, si nu doar de la birou, e din ce in ce mai aprins.
Azi ce era doar in gand se concretizeaza, sunt mai aproape.
Nu stiu de ce dau atata importanta.
Poate pentru ca eu am zis, in repetate randuri, ca nu am sa plec din aceasta tara.
Poate ca mi-e frica.
Poate ca nu vreau sa fac asta ci doar sa ma razvratesc.
Probleme mari domne'
Prea mari si nu mai vreauuuuuuuuu
Vreau liniste, normal, mediu, mic, lin, invizibil, spatiu, uitare, du-te naibii!
Abia au trecut 3 minute, hmm...greu trec.
Mai am 7.
Oare de ce nu ma mai suport si nu va mai suport?
Pe nici unul.
Ba da, pe unul...
Si ce daca? Prea putin.
Putin e bine totusi.
Au mai trecut doua minute.
Oare, stau eu si ma gandesc, oare o iau razna?
Aaa, azi m-a intepat ceva, o urechelnita, ustura al naibii.
A sarit toata lumea sa-mi dea creme si solutii si...
Si ce naiba va agitati asa?
As vrea sa ajung acasa si n-as vrea.
E abia marti....marti.
As vrea sa ma doara capul.
E mai usor daca toata asta se transfera la nivel fizic.
Au ma doare capul, ia pastila, dormi, uiti....lalala.
M-am cam plictisit de oameni.
Putini oameni pe lumea asta.
Putini care sa ma mai atraga, de fapt acum sunt fix 0, ZERO.
Inca 2 minute.
Si nu vreau sa scriu cu diacritice, nu vreau.
As vrea sa gasesc argumente...pentru orice.
N-am domne', n-am!
Azi am zis cuiva "Nu"...am uitat sa mai transcriu virgula si "dar-ul" in cuvinte.
A cascat ochii mari, acum chiar ca n-am mai vrut sa le transcriu.
Tare.
Nu-ul a inceput sa ma deranjeze mai putin.
Nu, Nu, Nu.
Bun...hai ca am plecat.