Mica Egoistă

E ciudat cum noaptea te face să vrei. Nu contează ce.
Noaptea visezi, noaptea e totul posibil. Noaptea se pun la cale strategii, analizezi feţe, comportamente, fapte. E un vuiet de gânduri bine legate şi totul capătă sens, fiecare bucăţică din ziua care a trecut îşi reia locul in puzzle-ul minţii. E ca atunci când oglinda lacului se linişteşte, iar tu poţi să-ţi vezi în sfârşit chipul nedistorsionat. Noaptea te joci cu posibilităţi, jonglezi cu "ce-ar fi dacă", îţi pui întrebări ce au sens doar acum, pentru că acum tu eşti tu, fără limite.
Vrei, ce vrei?
De obicei ce nu poţi să ai. Mereu găseşti ceva ce nu-ţi dă pace, ceva greu de obţinut sau poate imposibil. E rotiţa care dă viaţă sistemului. E amuzant cum unii pot să zică: "Eu fac ce vreau. Eu trăiesc cum vreau.". Ah, mes cheres, cât de fără scăpare sunteţi! A, am mai întâlnit încă o specie, aceia care şi-au facut un scop din a fi "împotrivă". Nu contează a cui, contează doar să aibă sentimentul că ei sunt altfel, că nu se supun aceloraşi legi. Well, guess what? A reacţiona nu înseamnă a acţiona. Am zis că e amuzant, de fapt uneori mă intrigă, poate chiar întristează, că pentru oamenii care susţin lucrurile astea e nevoie doar de o privire necontrolată, de un gest, de o faptă, să văd că nu sunt aşa. Da, îmi doresc să cunosc omul care a reuşit să învingă, care a avut puterea şi înţelepciunea să trăiască cum vrea el, să poată privi înapoi cu aceeaşi seninătate cu care priveşte înainte. Până acum doar decepţii.
Mesaj, chiar e un mesaj?
Ei bine da, e un mesaj. Noaptea vezi oamenii aşa cum sunt. Noaptea îţi doreşti. Noaptea, ca un sfetnic bun, te învaţă blând: "Poţi să cauţi, ai grijă ce găseşti!"