miercuri, 12 octombrie 2011
Da, ştiu...nu am mai scris de muuuult. Ce vreţi, o minte luminată ca a mea are nevoie şi de pauze...pauze ca să mai facă prostii şi să înveţe din ele. Nu ştiu exact de ce scriu...nu prea simt că am învăţat ceva nou. Poate de asta.
Aşa că am să scriu banalităţi. Vă spun la ce mă gândeam eu azi la o ţigară. Câteodată mai am şi eu nişte sclipiri din astea de "om normal". Pe bune!
Cum vă spuneam, azi la ţigară m-am întrebat de ce nu renunţ la fumat. Bineînţeles, argumente mi-au trecut prin cap, le-am auzit pe toate de 'enşpe mii de ori. Şi îmi venea să râd: cum să renunţi la ceva ce-ţi face plăcere? ...şi cam aici s-au terminat gândurile mele "normale".
Mi se pare atât de ciudat cum reacţionează lumea la fraza asta "Pentru că-mi face plăcere!". Şi mai ciudat e că nu reacţionează la fel cand zici "Pentru că-mi place!". În fond, şi la urma urmei...zic acelaşi lucru, nu? Poate...dar e cuvântul, cuvântul ăsta care sâcâie. Minţile astea frigide pe care adesea le întâlnesc în jurul meu mă fascinează. Parcă şi văd cum în ochii lor cum o iau invers pe scara evoluţiei şi mă transform într-un simplu animal. Păi cum, dragii mei? Cum am reuşit să ne cenzurăm în aşa fel încât să ne fie frică să recunoaştem ceea ce suntem? Departe de mine gândul că suntem doar nişte animale, nu...
E uimitor totuşi că în condiţia noastră avem atâta potenţial de a rafina orice simţim, de a explora fiecare trăsărire şi impuls, de a conştientiza şi exploata ceea ce ne face oameni...dar noi alegem să fugim. Oare ne e ruşine că sunem oameni? Nu e ironic, totuşi, că rafturile bibliotecilor gem de cărţi cu sfaturi "10 paşi pentru a fi fericit", "cum să simţi plăcerea", "cum să mănânci cu plăcere"? Nu ştiu de care să râd, de cărţi sau de oameni?
Da, omul e intrigant...cum se luptă de unul singur.
Şi ne plângem pe unde apucăm că devenim roboţi, că nu mai ştim să trăim. Oare chiar vrem, sau suntem prea comozi?
Mai răi decât "roboţeii" sunt cei care experimentează la un moment dat şi simt...experimentează şi apoi fug. Că deh, e greu să dai piept cu responsabilităţile. De ce sunt ei mai răi? Hm, cum poţi să uiţi, să renunţi la ceva ce-ţi face plăcere?
E simplu, nouă ne place să complicăm lucrurile. Zice o fumătoare.