Mica Egoistă

Ne place să comunicăm, trăim în era "socializării", totul e social: social media, social network, social brand, social news, social...fâs.

Simţim impulsul să fim sofisticaţi, preţioşi, să construim în jurul unei idei mai mult decât trebuie pentru ca, în final, să pierdem esenţialul. Pierdem atât de mult timp cu formularea unei idei, complicăm atât de mult traseul de la sclipirea de moment până la punerea în cuvinte(nu mai zic de practică)de mă întreb dacă în ziua de azi mai ştie cineva să rezolve problemele de clasa a 4a cu "maşina care pleacă din A şi ajunge în B" sau să mai facă un rezumat de text.

Nevoia de "a arăta că ştii" a devenit mult mai apăsătoare decât cea de "a face ce ştii". Trebuie să te justifici, să convingi, să-ţi creezi o imagine, un brand. Şi nu e de ajuns să le creezi, trebuie să le întreţii, să le promovezi, să găseşti şi să exploatezi toate modalităţile prin care tu, ca brand, să supravieţuieşti. Omul a creat brandul şi l-a lăsat să conducă.

Pauză de gândire: mi-am adus aminte că la un minunat workshop mi s-a cerut să zic brand-urile preferate. 
"Hmm, brand-uri preferate...?
 Da, gândeşte-te la lucruri care-ţi plac, de care te foloseşti zilnic, care-ţi aduc plăcere, bucurii şi zi-mi brand-ul!
...şi dă-i Roxană şi gândeşte-te....
Păi, vezi tu, dacă îmi place un lucru, dacă ceva îmi aduce plăcere, eu îl prefer pe el, ca lucru, ca utilitate, nu ca brand...nu le-am identificat niciodată în funcţie de brand.
...pauză...
Să-ţi explic: dacă mă duc azi să-mi cumpăr gel de duş, şi m-ai pune să aleg după brand, mă întorc acasă fără. E doar "gel de duş", miroase frumos şi mă spăl cu el; îl folosesc zilnic şi îmi face plăcere.
...ochi de căprioară rănită...Roxano, fă cumva şi ieşi.
Bine, hai, îţi zic: Marlboro."


Dacă nu mă înşel, Noica zicea o chestie interesantă: în funcţie de epocă sau curent literar/artistic, vor exista părţi morfologice ale propoziţiei care vor submina însemnătatea verbului, a acţiunii. Dădea exemplul Evului Mediu, când accentul era pus pe substantive, al Renaşterii - pe adjective...şi mai erau căteva. Dacă privesc lucrurile aşa...aş zice că trăim într-o epocă a conjuncţiilor şi a prepoziţiilor, a cuvintelor de legătură. Legăm cuvinte şi fraze cu aceeaşi asiduitate cu care vream să ne creem relaţii, conexiuni. Fără ele am fi pierduţi în ziua de azi, am pierde contactul cu realitatea. Şi realitatea e ironică: gândirea şi exprimarea noastră se bazează pe părţi de vorbire auxiliare, supuse relaţiilor de subordonare...cam cum suntem şi noi supuşi acestor social relationship-uri.

Hmm...o fi evoluţie?

Disclaimer: Conţinutul acestui post îmi aparţine. Nu, nu am luat-o razna. Nu, nu m-am reapucat de învăţat gramatică din cărţi (mă bazez pe my one and only grammar nazi). Nu, nu am să fac ceva în ceea ce priveşte subiectul, e doar/încă o constatare. Da, iar sunt chioară de somn.